Surpriza
Va plac surprizele? Daca da, sunteti invitat sambata (4 aprilie 2009) la UNA Galeria (str. General Budisteanu nr. 10) pentru un vernisaj special. In acest week-end se implineste un an de la moartea unui mare artist.
Expozitia poate fi vizitata sambata (pana tarziu in noapte) si duminica toata ziua.
N-o sa va spun acum despre cine e vorba, sper sa ne vedem la vernisaj! Vorbesc de o expozitie de calitate, organizata de o persoana cu totul deosebita
Vernisaj Stefan Caltia/ Iarna/ 27 martie/ Posibila
Galeria Posibila va invita vineri 27 martie orele 18 la vernisajul expozitiei Stefan Caltia/ Iarna.
Ultima expozitie – Galeria 29
vineri 27 martie 2009, la ora 21.00, va avea loc ‘Ultima Expozitie’ la galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc. Claudia Cristea, Sinziana Marin si Mircea Nicolae vor expune obiectele confectionate in timpul cursului de arta contemporana ora 14, care a avut loc intre 4 Decembrie 2008 si 16 martie 2009 la Liceul George Cosbuc din Bucuresti.
Ma gandeam ca doi elevi sunt prea putin. Dar e mai usor sa lucrezi cu un numar mai mic de oameni. Lucrurile se pot spune pe indelete, fara graba si fiecare poate pune intrebari. Cand am adus si machetele, povestile mele cam abstracte au devenit ceva inteligibil, chiar la nivel senzorial. Sa tii in mana o bucata de istoria artei e mai convingator decat sa urmaresti pe proiector o imagine digitala, ascultand un comentariu din care nu intelegi nimic, pentru ca nu cunosti cuvintele. (formalism, arta conceptuala, etc.)
Si atunci cand il repictezi pe Rothko sau cand aranjezi un colt de untura cu un spaclu intelegi mai bine despre ce e vorba, decat daca ai spune ca Beuys era un mare artist cu o mitologie personala stranie si complicata. Am descoperit o unealta pedagogica eficienta, care trecea peste zona intelectuala intrand direct in spatiul personal, intr-o zona a lucrului manual care iti ramane totusi in minte, ghidandu-te apoi printre lucrarile dintr-un mare muzeu.
Claudia Cristea si Sanziana Marin au fost singurii elevi din liceu interesati de subiect, care erau dispusi sa stea dupa ora 14.00, cand se terminau cursurile, pentru a afla lucrurile pe care voiam sa le spun. Impreuna am fost artistii care produc lucrarile, muzeografii, curatorii si publicul tinta al expozitiilor din micul muzeu-macheta.
Pentru ca ele au fost de acord sa lucram impreuna, am avut ocazia sa imi organizez cunostintele despre istoria artei dintre anii 50 – 90. Mi-am satisfacut si nevoia de a ma apropia de artisti pe care ii iubesc, dar pe care credeam ca ii epuizasem prin lectura. Am savurat si cadrul conceptual pe care il imaginasem, pentru ca istoria artei e construita in jurul conceptului de autor si nu poti incerca sa refaci intocmai lucrarile semnificative decat folosind asemenea strategii.
Nu am castigat, am investit bani in obiecte si in cursuri. In schimb, am putut micsora o perioada din istoria artei pana la nivelul unei miniaturi, bucurandu-ma de asta ca de o lucrare a altora care imi place, ca de un demers personal in care poti gasi sens, sau ca de o interactiune interesanta, in care in sfarsit reusesti sa comunici ceva din ceea ce stii.
obiectele vor fi distribuite catre publicul prezent la deschiderea expozitiei printr-o tragere la sorti.. pentru a primi una dintre cele 10 invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[ at]yahoo. com
Tara – lumea “generatiei djihad”
Generation Djihad vine din neliniştea unui creator aflat în permanentă căutare. O lume dezbinată, marcată de amprenta unei istorii însârgerate şi tatuată cu un prezent violent, dur, insensibil, este reconstruită, prin simboluri, de Sorin Tara. Acelasi Tara, din Black Rumania, Apocalyptic for Everybody şi Into the Night of Loneliness care desenează peste hărţi vechi sau care recompune obiecte găsite în forme hibride. Acelaşi, dar mereu altul! Acum, Tara, se joacă trist, cu ceea ce îi oferă lumea în care trăieşte!
Expoziţia deschisă pe 19 martie 2009, la Anaid Art Gallery oferă publicului gândurile unui artist tânăr, marcat de evenimente care se desfăşoară în jurului lui. “Generation Djihad este despre Tara. Despre cum percepe şi simte artistul Tara lumea în care trăieşte, atrocităţile care au loc în diferitele părţi ale lumii. Poate e subiectiv, poate e crud, poate e maliţios; însă Tara nu este niciodată indiferent, adesea incomod prin ceea ce spune şi face, dar nepăsător niciodată.” (Diana Dochia, curatorul expoziţiei.)
Cum urci treptele spre spaţiul expoziţional, un fundal sonor de guerillă, de război, are rolul să pregătească vizitatorul pentru ceea ce urmează. Spaţiul galeriei, care se modifică cu fiecare expoziţie în parte, de această dată este simplu şi pare de doliu. Pentru a accentua mesajul transmis de artist, chiar în prima lucrare stă scris „Trăim ntr-o lume bolnavă, ntr-o ţară bolnavă, ntr-o societate bolnavă, într-un corp bolnav, c-o minte bolnavă”. Un moto. Un moto care te dă un pas înapoi, dar, acel sunet se intesifică pe măsură ce înaintezi spre expunere şi te obligă să mergi înainte. Să cauţi boala, să înţelegi simbolurile răului acestei lumi, prezente în fiecare lucrare în parte. Desenele prinse în pioneze pe pereţi, îşi spun, rând pe rând povestea singure. Conştiinţa noastră, încărcată zilnic de peisajul atrocităţilor exterioare urlă în microcosmusul lui Tara. Aceste lucrări, spun, de fapt, povestea noastră. A eului colectiv, a umanităţii cu mâinile pătate de sânge. Intrigant? Tara este controversat pentru că pune punctul pe i. Pentru că limbajul lui plastic, vorbeşte despre lucruri pe care încercăm să nu le vedem, sau să nu vorbim despre ele. Lucruri care sunt stări de fapt. Pe care Zeitgeist, Fahrenheit 9/11 sau Schindler’s List le expun din altă perspectivă. Tara este controversat pentru că vede. Vina lui? Luciditatea.
Vlad Nanca – My Space
Spatiul lui Vlad Nanca de la Palatul Universul este o rememorare, o regandire a universului pre si post – ’89. Mituri romanesti, simboluri, kitsch-uri de apartament, clisee… toata podoaba spirituala a romanasiilor. Iisus plange intr-o icoana traditionala (asta daca nu observi in spatele peretelui perfuzia care il injecteaza in ochi); aliniate in sir indian poti admira toate bibelourile din recuzita decoratiunilor interioare specific comuniste (interesant este calul, care, exact ca in Ferma Animalelor ramane ultimul); lemnul de aur din gramada cu lemne de foc (ma-ntreb daca nu cumva aceasta traditie se mai patreaza pe la tara) etc. Jocul ready-made-urilor aduce in atentia publicului o lume de care sper sa ne rupem candva, sper sa reusim s-o lasam in urma!
Expoztia ramane deschisa astazi pana la ora 18, si maine intre 14 si 18.
week-end alternativ – de arta
Mi-am inceput week-end-ul in Galeria 29, spatiul expozitional amenajat de Mircea Nicolae, in propria sufragerie. Am ajuns aici a doua oara, iar spatiul – mult mai familiar de aceasta data- a devenit mult mai atractiv. Totul este un joc, foarte pop si foarte atractiv! Exact ca acum doua saptamani, expozitia a fost gandita in miscare. Intri in sufragerie, unde te intampina o masa de oameni. Fiecare cu un pahar de vin in mana, asteptand momentul culminant: tragerea la sorti pentru impartirea lucrarilor.
Dupa Tudor Ene, in galeria sufragerie, a fost invitata sa expuna si sa daruiasca: Alina Samoschi. “Pufarine”. M-a intrigat titul, asteptam cu nerabdare sa vad expozitia. Surpriza? Pufarinele reprezinta organul genital, al unor schite de nud feminin – desenate cu stiloul pe carton. Ramele albe, groase, trasforma lucrarile in niste tavi aparente – obiecte de uz caznic daca vreti (par sensibile, nu le-as sugera sa le utilizeze, asa, celor 10 castigatori). Mircea, curatorul expozitiei, s-a declarat foarte multumit de trasformarea lucrarilor prin aceasta rama: ”In acel moment conturul neglijent s-a transformat intr-o imagine de o puritate cu totul estetica”.
Ma opresc aici cu detaliile despre expozitia Alinei Samoschi din apartamentul 29, deoarece, luni la 21, MTV Romania, va oferi un reportaj amplu & edificator. 
Week-end-ul abia a inceput! Maine, dupa o scurta vizita la Anaid (simt nevoia sa revad, in liniste, expozitia Generation Djihad a lui Sorin Tara) urmeaza Vlad Nanca. Expozitia My Space la Palatul Universul (str. Brezonianu nr. 23-25). Bineinteles, abia astept s-o vad. Vlad mi s-a parut intotdeauna foarte creativ! Detalii despre expozitie aici.
Cititi articolui lui Cosmin Ungureanu din Observatorul Cultural, Oberhausen On Tour / screening/ sambata si duminica
Oberhausen on Tour / screening
sambata 21 si duminica 22 martie, 17h00
MNAC, Calea 13 Septembrie / Auditorium
………………………….
Turneul european al festivalul international de filme de scurt metraj de la Oberhausen – unul dintre primele si cele mai cunoscute festivaluri de gen – prezinta unui public larg cele mai interesante lucrari ale ultimelor doua editii. La MNAC vor fi prezentate cinci calupuri de filme cu programele MuVi Award 2007/2008, Best of German Competition, Best of International and German Competition (35mm) (21.04) si Best of Artist Film and Video, Best of International Competition (22.04).
Programele prezentate aduc in atentie filmele premiate ale ultimelor editii, incluzind filmul documentar al rusului Pavel Medvedev On the Third Planet From the Sun sau Alexandra, realizat de Radu Jude, cistigator al competitiei internationale din 2008. Selectia din programul Best of Artist Film este compusa din productii ale unor artisti contemporani precum Jaan Toomik, Yael Bartana si Sun Xun, iar MuVi Awards propune o selectie ale celor mai bune videoclipuri.
……………………….
Detalii suplimentare asupra filmelor din programe se pot gasi la:
www.kurzfilmtage.de
Vlad Nanca / My Space
Vlad Nancă
My Space
21, 22 martie 2009
Palatul Universul
Str. Brezoianu nr 23-25
Expoziţia My Space de la Palatul Universul reprezintă intenţia construirii unei zone autonome, a unei capsule a timpului care călătoreşte înspre trecut, explorează, se întoarce si pare a împacheta pentru viitor. Gândind convergent şi divergent, Vlad Nancă adună întrebări, obiecte şi practici de aici, din spaţiul nostru comun, pentru a le găsi un loc în capsula timpului.
vernisaj: sâmbătă 21 martie 2009 ora 14.00
program de vizitare 21, 22 martie orele 14.00 – 18.00
galeria 29 – Alina Samoschi / deschidere si vernisaj
Vineri 20 martie 2009, la ora 21.00, va avea loc vernisajul expozitiei ‘Pufarine’ a Alinei Samoschi la Galeria 29, un spatiu de expunere amenajat intr-o sufragerie de bloc.
Prima data am vazut in desenele Alinei niste autodispret sau ceva cinism. Era vorba de o reprezentare rudimentara a unor femei goale, desenate cu pixul sau cu stiloul pe hartie. Trasaturile lor erau reduse la minim, iar corpul devenise un contur tremurat si neglijent. Un fel de femeie generica, stereotipata si stangace, o reminiscenta vizuala a unei papusi gonflabile, purtand in loc de sex o pufarina. Daca ar fi fost desenate de un barbat, cele zece imagini ar fi fost expresia unei viziuni primitive, misogine, asupra corpului femeii in general. As fi putut sa spun atunci ca sunt similare cu zgarieturile de pe peretii din toaletele publice, unde imaginea femeii e insotita de instructiuni de folosire, sau de cuvinte urate de toate felurile. Totusi, exista chiar si atunci, la prima vedere, un nivel de intelegere care trimitea mai degraba la ironie. Pufarinele – desertul saracacios al copilariei cu eugenii, pufuleti si cico – erau singurul obiect tridimensional din imagini. Mai mult, fiind un aliment, ii transmiteau privitorului un imperativ: “Mananca-ma!”. Stereotipul devenea atunci o gluma, razbunand o parte din reductionismul mental al reprezentarilor corpului feminin de care, in mare masura, e raspunzatoare imaginatia pornografica. Dupa ceva timp desenele au devenit obiecte, pentru ca au fost montate intr-o serie de rame albe cu colturi rotunde. In acel moment conturul neglijent s-a transformat intr-o imagine de o puritate cu totul estetica. Iar ironia a devenit motivatia pentru a construi niste obiecte pretioase, care pun in discutie intr-un fel foarte elegant filtrele vizuale prin care poate fi zarit corpul femeii, un obiect ravnit, dar aproape necunoscut de catre unii privitori.
Obiectele vor fi distribuite catre publicul prezent la deschiderea expozitiei printr-o tragere la sorti. Pentru a primi una dintre cele 10 invitatii, trimiteti un email la mirceanicolaeee[ at]yahoo. com.
BUCHAREST BIENNALE 4 – conferinta de presa
BUCURESTI, 19 martie 2009:
FELIX VOGEL, curatorul Bucharest Biennale 4 va sustine o conferinta de presa la Bucuresti. Cu aceasta ocazie va dezvalui conceptul BB4 “Handlung. Despre productia posibilitatilor” cu detalii suplimentare. Lista artistilor va fi finalizata in vara 2008. Mai mult despre concept. Conferinta de presa se va desfasura la centru pentru arta si cultura contemporana Pavilion UniCredit la ora 11.00.
Felix Vogel (n. 1987 in Germania) este curator si teoretician. Studiile sale si activitatea sa de curator sint centrate pe raporturile dintre estetica si sfera sociala. Prin urmare, el este interesat de domenii ce au legatura cu activismul civic, studiile de gen, avangardele istorice, precum si arhitectura participativa. Printre cele mai recente proiecte curatoriale ale sale se numara “100 Dutch Minutes („O suta de minute olandeze” – Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara), 1234567 (Karlsruhe) si Holy Damn It! („Sfinte al naibii!” – Karlsruhe). Felix Vogel a coordonat recent aparitia a doua volume la editura OneStarPress din Paris: cel al lui Renaud Auguste-Dormeuil – Fin de représentation, si cel al Liei Perjovschi – Sense. In plus, scrie si lucreaza la diverse reviste, cum ar fi PAVILION, AFI si Displayer.
In prezent Felix Vogel locuieste si lucreaza in Spania, la Madrid.
Odata cu numirea sa in pozitia de curator al BB4, probabil ca Felix Vogel va fi cel mai tinar curator al unei bienale, din istoria artei.
Anaid Art Gallery – prezintă „Generation Djihad” semnată TARA
Joi, 19 martie 2009, ora 19.30 va avea loc la ANAID ART GALLERY vernisajul expoziţiei „Generation Djihad” semnată Tara. Publicul amator de artă contemporană va putea viziona expoziţia în perioada 19 martie – 17 aprilie 2009.
Conferinta de presa va avea loc in cadrul expozitiei la Anaid Art Gallery la ora 17.30.
Tara, cel mai controversat artist român va redeschide sezonul expoziţional de la Anaid Art Gallery, cu proiectul „Generation Djihad”. După seria de expoziţii „Black Rumania”, „Apocalyptic for Everybody”, „Finis Mundi” din România şi „Into the Night of Loneliness”, ce a avut loc în Germania, la Bochum; Tara se reîntoarce cu o nouă expoziţie virulentă la adresa teatrelor de război din lume.
Generation Djihad este o expoziţie despre masacrele din lumea în care trăim. Este o expoziţie despre război, terorism, conspiraţie, radicalitate.
Profund marcat de ceea ce citeşte şi urmăreşte în media, de masacrele televizate şi de războaiele devenite parcă simple reclame sângeroase, Tara propune o serie de 60 de desene virulente la adresa conflictelor armate din lume.
Sondând raportul dintre victima şi agresor, Tara poate părea adesea părtinitor, crud, subiectiv; însă el nu este niciodată indiferent, el nu trece nepăsător.
Fie că este vorba de un conflict armat, fie că este vorba de un război imaginar sau de un zbucium interior, expoziţia Generation Djihad descrie o stare de fapt, descrie lumea în care trăim şi societatea care ne înconjoară.
Expoziţia Generation Djihad nu doreşte să impună o ideologie, nu susţine o instanţă morală, nu dă verdicte şi nu constituie o dezbatere politică; este pur şi simplu un act artistic care vorbeşte despre agresiune.
Anaid Art Gallery vă invită să faceţi o incursiune în arta contemporană de luni până vineri între orele 11-19, sâmbăta între orele 10-18.
Curator: Diana Dochia
Str. Slobozia, Nr. 34, sector 4,
040524 Bucureşti, România
Tel: + 4 021 337 11 87 Fax: + 4 021 336 60 56
E-mail: contact@anaidart.ro; www.anaidart.ro
Magda Pelmus – Nr 1 Hero; Galeria Mora
Vernisaj
Miercuri, 18 martie, ora 18.30
18 martie – 10 aprilie
luni-vineri orele 12:00-17:00
NO 1 HERO este o iconografie ironica care propune reflectarea asupra consumismului si sistemului de valori in societatea romaneasca actuala.
Romanii fabrica pe banda eroi “superstaruri” ; vand si cumpara , en gross si en detail, eroi / eroine cu “povesti de succes“; adora picanteriile, barfele, bascalia, topurile, contrastele.
Cum ne definim sistemul de valori? Cu ce/cine ne mandrim?
No 1 HEROs sunt romani cu povesti si performante mai mult sau mai putin rasunatoare, mai mult sau mai putin cunoscuti, embleme, simboluri si imagini actuale care, puse in relatie, reflecta societatea romaneasca contemporana („Miorita”, „Casa Poporului”, „Dracula”, „Gigi”, Eminescu”, ”Dacia” , „Fecioara si Pruncul” etc).
Magda Pelmus
“Eroul contemporan este un erou de conjunctura. Suntem conjuncturali, iar eroii nostri ni se aseamana pentru ca omul tinde sa devina ceea ce eroul sau este deja. Actul eroic devine ex abrupto echivalent cu un gol in poarta adversarilor, cu mita pentru o viata mai buna, cu orice fapt care nu mai rezoneaza cu metafizicul, cu moralitatea sau cu nobletea vreunui scop.
Discursul critic practicat la nivel vizual de catre artista Magdalena Pelmus, la care se adauga interventia video a lui Bogdan Pelmus, marcheaza tocmai aceasta stare de fapt a decaderii eroului si a societatii care si-l desemneaza ca reper. Acestia sunt eroii nostri: eroi din lipsa de eroi.
Accentul kitsch este argumentat, figurile recognoscibile, ironia necesara. Adevaratii eroi raman necunoscuti.
Cine este Eroul tau nr. 1?”
Olivia Nitis
critic de arta
Galeria MORA
Str. Grigore Mora, nr. 39
sector 1, Bucuresti
Zona statia de metrou Aviatorilor.
Arantxa Etcheverria la H’art gallery
Vernisaj joi 12 martie | 19h00
Arantxa este bască. Bascii sunt primii europeni, un popor vechi şi nesupus. Există o tradiţie foarte puternică a autonomiei şi libertăţii acolo. Este o cultură ce a avut mai tot timpul un anumit orgoliu al autoguvernării şi are o mai mare sensibilitate la modificări existenţiale produse artificial de societăţile urbane. (…)
În expoziţia “01” Arantxa scoate la iveală o armată neagră de păpuşi htonice. Sunt arătări de dincoace de lume, vibraţii întunecate ale sufletului nostru, o armată de plastic ce nu păzeşte nimic ci mai degrabă anunţă iminenţa atacurilor cerebralo-sufleteşti tot mai frecvente în Miticaland-Romania- Europa-Terra.
Dan Popescu
H’ART GALLERY
Str. Mihai Eminescu nr. 105-107
Program galerie : Luni-Sambata 14.00-18.00
TRACES : Romanian Contemporary Art
10 martie –24 martie 2009
Artisti: Ana Banica, Gabriela Boiangiu, Rozalinda Borcila, Emanuel Borcescu, Care Cutare?, Cozo, Suzana Dan, Gorzo, Mirela Ivanciu, Stela Lie, Ioana Marinescu, Aurelia Mihai, Gili Mocanu, Vlad Nanca, Lila Passima si Delia Popa.
Vernisaj: Marti, 10 martie, 18:00 – cu participarea Dr. Ann H. Albritton.
UNAgaleria, Str G-ral Budisteanu, Nr 10
Incepand cu 10 martie 2009, UNAgaleria prezinta pentru doua saptamani expozitia Traces: Arta contemporana romaneasca, o expozitie ce incheie periplul intercontinental inceput cu galeria CIAC din Pont Aven si continuat la galeria Robert Else, Sacramento State University, California si apoi la galeria Selby din cadrul Ringling College of Art and Design din Sarasota, Florida.
Această expozitie a avut ambitia de a prezenta publicului o noua generatie de artisti romani care, spre deosebire de predecesorii lor, s-a scuturat de carcasa academica printr-o clara tendinţă spre experiment, prin intermediul ironiei si umorului fin. Chiar daca vorbesc despre subiecte cu greutate din politica, istorie, urbanism, traditie, acesti artisti acapareaza cate un fragment din propriile amintiri reconfirmand identitati si locatii prin medii si tehnici diverse: pictura, sculptura, artele textile, instalatia, performance si sound performance, arta video, fotografia.
Au contribuit la organizarea si promovarea acestei expozitii:
Oana Radu, ICR New York, Dr. Ann Albritton, Ringling College of Art and Design, Gwen Pacallet, CIAC Pont Aven, Franta, Dr. Elaine O’Brien, Sacramento State University , Carmen Ioviţu si Mirela Ivanciu, MNAC, Dan Popescu, Galeria H’art, Prof. Dr. Ruxandra Demetrescu, Rector UNARTE, Raluca Ionescu, UNAgaleria, Bucuresti.
Raluca Ionescu
UNAgaleria
10 G-ral Budisteanu
http://unagaleria. blogspot. com/
Urbanology/ Crash courses on a science in crisis
foto: Rob Koenen
Urbanology – Crash courses on a science in crisis
O dezbatere despre SPATIUL PUBLIC* in contextul mai larg al Identitatii Europene
MARTI, 10 martie 2009, 17h00
MNAC Auditorium
Calea 13 Septembrie
……………………………….
Participanti / Participants :
Ole Bouman, Director NAI – moderator (NL)
Nanne de Ru, arhitect / architect, Powerhouse Company (NL)
Hans van Houwelingen, artist (NL)
Augustin Ioan, prof. Phd arhitect / architect – moderator (RO)
Stefan Ghenciulescu, arhitect / architect (RO)
Ciprian Mihali, filosof / philosopher (RO)
…………………………………………
Participantii vor fi introdusi de:
H.E. Jaap Werner – Ambasadorul Regatului Tarilor de Jos
Ruxandra Balaci – Director Artistic MNAC
…………….
…………….
*Tema spatiului public va fi reluata in cadrul evenimentelor organizate in perioada 14–28 mai cu prilejul Anualei de Arhitectura Bucuresti 2009 – Arhitectii si Spatiul Public. Vreme de doua saptamani, orasul va deveni prilej de discutie si spatiu de creatie: conferinte, dezbateri publice, expozitii si happening-uri urbane pe aceasta tema vor urmari sa ofere o viziune arhitecturala proaspata a unui Bucuresti posibil. Anuala de Arhitectura este organizata de OAR Bucuresti in colaborare cu Igloo media si MNAC
Oublier Rodin: sculptures from 1905 to 1914
March 10, 2009—May 31, 2009
Musee d’Orsay, Paris
Săptămâna viitoare se va deschide la Musee d’Orsay, în Paris, una dintre cele mai importante expoziţii de sculptură modernă din ultimii ani. Expoziţia are în centru creaţia lui Auguste Rodin (1840-1917) – cel care a dezinhibat sculptura, scăpând-o de rigorile academiste. Foarte mulţi artişti din această perioadă, au fost profund influenţaţi de estetica rodiniană. Se credea ca prin Rodin, sculptura a ajuns la un punct terminus care nu va putea fi niciodată depăşit. Vor fi prezenţi în expoziţia de la Musee d’Orsay Maillol, Bernard, Lehmbruck, Bourdelle Duchamp-Villon, Archipenko, Brancuşi etc.
Opera lui Constantin Brâncuşi va fi reprezentată în această expoziţie de lucrarea Rugăciune (bronz, 1907, 111,5 x 35 x 112 cm). Femeia-simbol a lui Brâncuşi este tributară creaţiei lui Rodin, de la care a preluat amputarea unui braţ. Originea acestei mutilări pleacă de la o idee profundă, simbolică. Aceea a fragmentului mai grăitor decât întregul. Rodin, a simplificat operele sale, prin aceată mutilare, înlăturând astfel părţile nesemnificative. Acest procedeu al mutilării are un dublu rol : estetic şi simbolic. Comun celor doi artişti, nu este numai această mutilare. În căutările sale spre defnirea stilului personal, Brâncuşi preia teme ale Maestrului de la Meudon pe care le dezvoltă într-o manieră peronală, foarte diferită. Figura ghemuită şi Sărutul ale lui Rodin, îşi găsesc corespondenţa în arta lui Brâncuşi în Cuminţenia Pământului şi Sărutul. De această dată, Brâncuşi pleacă de la tema lui Rodin pe care o dezvoltă într-o manieră personală, atât tehnic cât şi simbolic. Renunţă la modelaj şi şlefuire atentă în favoarea cioplirii directe şi la naturalism şi carnalitate în favoarea simbolului. Şi vice-versa este valabilă. Rodin a preluat şi el de la Brâncuşi. În 1910 Rodin a realizat o sculptură care întruchipează un nud feminin în poziţie de rugăciune.
În 1952, cu ocazia expoziţiei omagiale dedicată lui Rodin, Brâncuşi a redactat un text despre Rodin, din care rezultă în primul rând faptul că Brâncuşi chiar dacă a refuzat să studieze cu Rodin l-a apreciat toată viaţa. Nu a arătat nicio opoziţie faţă de arta lui Rodin. “De la Michelangelo încoace, sculptorii au vrut să realizeze grandiosul. Ei nu au reuşit decât să facă grandilocvenţă. În secolul al XIX –a situaţia sculpturii era disperată. Apare Rodin şi transformă totul. Datorită lui, omul redevine măsura, modului după care se organizează statuia. Datorită lui, sculptura redevine umană în dimensiunile ei şi în semnificaţia conţinutului ei. Influenţa lui Rodin a fost şi este imensă. Pe când el trăia şi expuneam la Naţionala de Arte frumoase, al cărei preşedinte era, prieteni şi protectori (..) au încercat, fără a mă consulta să facă să fiu primit în atelierul său. Rodin a acceptat să mă ia ca elev. Dar eu am refuzat, deoarece nimic nu creşte la umbra copacilor mari. Amicii mei au fost foarte stânjeniţi ignorând reacţia lui Rodin. Când acesta a aflat hotarârea mea, a zis pur şi simplu în fond are dreptate, este tot atât de încăpăţânat ca şi mine . Rodin avea o atitudine modestă în faţa artei sale. Când a terminat Balzacul său, care rămâne punctul de plecare incontestabil al sculpturii moderne, a declarat: Abia acum aş dori să încep a lucra. ”
Constantin Brâncuşi – “Madame LR” – 29,125 milioane euro
Brâncuşi a ajuns cel mai bine vândut sculptor din secolul XX. După ce în 2005, lucrarea sa Pasăre în spaţiu s-a vandut, la o licitaţie a casei Christie’s din New York, pentru 27,5 milioane de dolari, în 2009 Madame LR s-a apropiat de 30 milioane de euro. În cadrul licitaţiei organizată de casa Christie’s, la Paris, Madame LR, a depaşit cu peste 9 milioane de euro suma estimată pentru vânzare, ajungând la 29,125. Lucrarea, realizată în lemn, într-o perioadă considerată cubistă a lui Brâncuşi a făcut parte din colecţia creatorului de modă Yves Saint Laurent. Având în vedere numărul mic al lucrărilor lui Brâncuşi existente pe piaţă, şi perisabilitatea lemnului fapt care creşte în mod evident valoarea unei lucrări) suma la care s-a ajuns mi se pare justificată.
Statul român a încercat să achiziţioneze lucrarea, suma pe care o estimaseră românii fiind cu mult mai mică decât valoarea la care a ajuns în final lucrarea. Cititi mai multe aici. Oare până când o sa ne mai depreciem valorile?
Expozitiile lui Ion Dumitriu si Nicu Ilfoveanu – itinerate la Brukenthal
 Va invitam in data de 5 martie la deschiderea expozitiilor Ion Dumitriu/ Groapa de gunoi si Nicu Ilfoveanu/ Steampunk autochrome la Galeria de Arta Contemporana a Muzeului Brukenthal din Sibiu. Cele doua retrospective vor fi insotite de prezentarea cartilor de artist “Groapa de gunoi” si “Steampunk autochrome”, produse de Galeria Posibila in 2007.
|
|
Expunerea de la Sibiu este gandita ca o noua itinerare si in acelasi timp o privire de ansamblu asupra activitatii celor doi artisti. Fotografiile din seria “Groapa de gunoi”, marite dupa diapozitivele din perioada cand Ion Dumitriu era profesor la scoala generala nr.161 din Giulesti-Sarbi, au fost expuse in Bucuresti la Galeria Posibila in 2007, apoi la Galeria Arcade din Bistrita-Nasaud in 2008. Seriei de imagini Steampunk a lui Nicu Ilfoveanu, care investigheaza in maniera poetica peisajul industrial postcomunist, i-au fost dedicate doua expozitii la galerie, in 2005, respectiv 2007. Dumitriu si Ilfoveanu au expus impreuna in 2008, intr-o expozitie colectiva la Galeria Canem din Castellon, Spania, alaturi de Matei Bejenaru si Ion Grigorescu.
Daca la Castellon insa lucrarile expuse construiau un dialog care tematiza schimbarile din societatatea romaneasca, in expunerea de la Brukenthal ele se prezinta individual, in doua expozitii de sine statatoare: Ion Dumitriu la parter, iar Nicu Ilfoveanu la etajul 1. Amandoua expozitiile se joaca cu relatia fotografiei cu timpul : in cazul lui Dumitriu cu viitorul, fiind vorba de fotografii documentare (“straight”) din anii 70 a caror problematica se schimba din perspectiva momentului prezent in care le privim (ele devin publice pentru prima oara abia in 2007). In schimb in cazul lui Nicu Ilfoveanu tensiunea se naste din raportul cu trecutul. El se foloseste de estetica pe care o avea “obiectul” fotografie la vremea cand Dumitriu documenta “groapa de gunoi” pentru a surprinde locuri si un gen de arhitectura care apartin fizic prezentului, dar pentru care singura miza este trecutul. Un anumit fel de dialog persista.  |
leave a comment