Laura Covaci – cel mai bine vandut artist contemporan roman
Laura Covaci este o prezenta discreta, daca nu chiar inexistenta in peisajul artistic contemporan romanesc (evident, din Romania). In urma cu cativa ani, am vazut o expozitie de-a ei la Paris, care mi-a placut foarte mult. Pentru ca este o artista cu solide cunostiinte de tehnica, pe care le aplica in panze cu subiecte foarte interesante. Si ciudate. Am scris in urma cu ceva timp aici cateva randuri despre pictura ei. Acum am aflat, din articolul publicat de Miron Manega, in Saptamana Financiara, ca Laura Covaci este cel mai bine vandut artist contemporan roman. In afara de faptul ca pretul de 13 000 de euro a surclasat in vazari toti contemporanii, artista a depasit la cota chiar si unii artisti moderni, cu loc deja stabilit pe piata de arta. Merita.
singuri acasa – vernisaj
Pe 29 Aprilie 2009, la ora 20.00, va avea loc vernisajul expozitiei ‘Singuri acasa’ a lui Jean-Lorin Sterian, la sala de expozitii a centrului cultural Laborator Propriu din Soseaua Grivitei nr. 41.
Piesa de teatru incepe atunci cand te suna cineva. Afli adresa, data si ora la care trebuie sa fii acolo. Urci cu liftul dupa ce ai primit un bilet la schimb pentru obiectul pe care l-ai adus si care pentru tine simbolizeaza singuratatea.
Apoi te asezi pe jos printre niste oameni pe care nu ii cunosti, pe intuneric. Lorin pune muzica si urmeaza un monolog. Cativa oameni se aseaza pe un scaun in fata ta si spun niste lucruri. Vorbesc intr-o limba colocviala, teatralitatea e diferita de la unul la altul. Se povestesc lucruri, se citesc conversatii de messenger, ai senzatia ca totul face parte din piesa. Si ezitarile si accidentele, pana si veioza din spatele scaunului de lemn care e singura lumina din camera.
La final trebuie sa zici si tu ceva. Ai adus un obiect de acasa si acum trebuie sa spui de ce e legat de ideea de singuratate. Fara sa vrei, faci o confesiune, esti ascultat si asculti pe altii. Si peste cateva zile Lorin iti va scrie cerandu-ti sa ii trimiti un mic text cu povestea obiectului tau, amandoua urmand sa fie integrate intr-o expozitie.
O serie de reprezentatii ale unui teatru de apartament si o expozitie de obiecte pot fi de fapt un experiment social. Daca simpla ta prezenta in public face parte dintr-un scenariu prestabilit care te va transforma la un moment dat in participant la reprezentatie, inseamna ca exista un cadru conceptual in care fara sa vrei ai fost prins.
Esti victima unui creator de situatii care te va face, fara sa vrei, sa intelegi ca orice comportament cotidian poate fi vazut ca teatru. Iar odata ce vei privi obiectele si vei citi textele din expozitie vei zambi poate, pentru ca singuratatea nu e de fapt asa neagra cum ne pare tuturor in momentele in care suntem vulnerabili.
A te simti singur devine a fi singur fara o incarcatura negativa. Si poate ca atunci piesa ia sfarsit, implinindu-si functia terapeutica.
azi, maine, poimaine raluca preda
raluca preda
vernisaj: vineri, 24 aprilie 2009, ora 18.30
PAVILION UNICREDIT – HOW INNOCENT IS THAT – EXHIBITION
Va invitam joi 30 aprilie 2009, orele 19.00 – 21.00, la un deschiderea expozitiei
HOW INNOCENT IS THAT?
30 aprilie – 05 iulie 2009
Curator: Eugen Radescu
Participanti: AES+F (Rusia), Carlos Aires (Spania), Juan delGado (Spania/UK), Johann Wolfgang von Goethe (Germania).
“In razboi nu exista victime inocente. Nici macar simplu complice nu te poti considera in cazul participarii la razboi pentru ca a depins de mine, ca pentru mine si prin mine, acest razboi sa nu existe iar eu am hotarit ca el exista… Cel care participa la razboi s-ar fi putut sustrage prin sinucidere sau dezertare. Nici razboiul si nici torturile nu sunt inumane… Inumanul este hotarit numai de om prin frica, fuga sau apel la magie…” (Jean-Paul Sartre)
“Cine mai poate fi astazi atent la masacrarea inocentei? Inocentii de ieri trimit astazi bombe – aceste daruri supreme ale neputintei, josniciei si incapabilului. Exista un Orient al inocentei precum exista un Occident al inocentilor. Traind in Romania – starea si paideuma inocentei in forma sa dezechilibrata, nefericita si tampa imi imaginam ca “strainul” cu a sa “strainatate” insemna ceva – altceva (cu al sau alter). Nimic mai fals. Suntem cu totii falsi, dezintegrati, abatuti, neinocenti. Neatenti. Civilizatia nu inseamna masina cu aburi, ci inseamna civilitatea – acea putinta de a avea relatii civice, civile, de a avea norme de drept. Cumva, aceste atribute sunt pierdute. Am uitat sa fim civici, am pierdut civilizatia – am devenit inocente aspiratoare de ignoranta, durere, patima, ura, show. Este mult mai usor acum sa omori o mie de oameni decat sa spui “buna ziua”.
Proiectul propus este structurat pe trei segmente, trei parti, menite sa descrie cat mai ilustrativ termenul de inocenta in diversele sale slabiciuni si corelatii.
1. Adversarul.
Prima parte a proiectului “How innocent is that?” propune o abordare a termenului de inocenta din prisma unui termen extrem de actual si controversat: socialismul. Inocenta in socialism si/sau socialismul ca ideologie inocenta. In secolul al XIX-lea Marx anunta incantat sfirsitul statului prin sfarsitul luptei de clasa, dominatia omului de catre om sfarsindu-se odata cu aparitia societatii imaginate de ei: una perfect egala, fara lupte de clasa, care era societatea socialista. Nici de putere politica nu mai este nevoie pentru ca in societatea socialista nimeni nu conduce pe nimeni, este doar o miscare necesar-istorica: clasa muncitoare va inlocui vechea societate burgheza cu o asociatie care exclude clasele si antagonismul dintre ele. Secolul XIX a fost secolul utopiei socialiste insa indiferent de meritele atribuite, era o ideologie impracticabila. Secolul XX a fost scena realismului socialist – perioada in care, datorita cruntelor experiente de razboi si a slabirii sociale, socialismul a avut parte de o puternica re-izbucnire (dintr-un curent de gindire “underground” devine o ideologie de stat). Nu ma intereseaza aici o istoriografie a socialismului dar gasesc ca ar fi interesant de stiut faptul ca aceasta doctrina si-a tras seva din contexte filosofice, politice si religioase dintre cele mai interesante.
2. Albul Pur.
Reflexia, de data aceasta, porneste prin abordarea unui concept-metafora din zona simtului-comun: inocenta asimilata copilariei, inocenta copiilor imbracati in alb, unde albul devine dintr-o non-culoare, o “culoare” a puritatii.
3. Grotescul Inocentei.
Ultima parte dezbate denaturarea termenului de inocenta si a implicatiilor sale, vulgaritatea acestui concept in relatia sa cu morala, Dumnezeu si sexualitatea. Suntem tentati sa ridiculizam viata zilnica prin accesul la actiuni grotesti, mai degraba decit la cele ce tin de un comportament standard – socialmente si moralmente acceptat de toata lumea. Regulile sunt absurde, conventiile la fel. Ele sunt fara continut. Nu te poti increde in ele.
Inocenta testeaza validitatea standardelor si conventiilor sociale.
Cum ma pot raporta la cei din jurul meu cind sunt nevoit sa convietuiesc cu cei pe care nu-i cunosc?
In Occident nu exista arta erotica; nu invatam sa facem dragoste, nu invatam sa oferim placere, nu invatam sa producem placere celorlalti, nu invatam sa maximizam placerea prin placerea celorlalti. In schimb, avem in Occident o stiinta sexuala – scientia sexualis – despre sexualitatea oamenilor, si nu despre placerea lor. Adevar al sexului, nu intensitate a placerii.
In ce scop (ne) perpetuam? In scopul placerii personale (hedonismul pre-crestin) sau in dorinta de a perpetua specia (post-crestinism)?
Deseori a reusit sa ma uimeasca violenta cu care preotimea, si in special cea ortodoxa si catolica, priveste subiectul sexualitatii. Casatoria, spre exemplu, este pentru ei, nu o forma ceva mai “relaxata” a sexualitatii dure, vegetative, animalice, ci reprezinta o unire a barbatului cu femeia, mijlocita prin si de puterea divina.” (Eugen Radescu, din volumul “How Innocent Is That?”)
Publicatie: “How Innocent Is That?”, 14,5 x 19,5 cm, romana/engleza, 112 pagini, editata de Revolver Books Berlin. Disponibila in format tiparit la www.revolver-books.de sau la Pavilion UniCredit.
Poate fi downloadata gratuit in format pdf la : http://www.pavilionunicredit.ro/en/publications.html
Editie limitata: 50 de exemplare contin o carte postala editie limitata numerotata si semnata de Carlos Aires. Infomatii la pavilion@pavilionmagazine.org
Max Heman Maxy (1895 – 1971)
Pictor, grafician, scenograf și profesor, Max Herman Maxy, a fost unul dintre numele de frunte ale mișcării de avangardă românească. În căutarea unei maniere care să-l definească, experimentează mai multe direcții, descinse din sfera cubismului ajungând până la constructivism și abstracționism, tematica sa fiind aproape întotdeauna adânc ancorată în realitatea socială. Personalitate profund cerebrală, își structurează discursul plastic pe baze exclusiv raționale, urmărind echilibrul formelor și al volumelor. Prin natura sa, Maxy a fost un militant fervent pentru înoirea mijloacelor de exprimare plastică. S-a implicat activ în viața artistică și socială a epocii sale.
Mircea Nicolae, câştigător
al rezidenţei Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică
pe durata Bienalei de Artă de la Veneţia
În zilele de 9 şi 10 aprilie, un juriu internaţional a evaluat candidaturile primite în cadrul concursului privind acordarea, de către Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, a unei rezidenţe pe durata celei de-a 53-a ediţii a Bienalei de Artă de la Veneţia (7 iunie – 22 noiembrie 2009).
Juriul a fost compus din: Andreas Fogarasi, artist vizual, câştigătorul marelui premiu “Leul de aur” pentru cel mai bun proiect naţional (Kultur und Freizeit/Culture and Leisure – Pavilionul Ungariei) la ultima ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia (Austria), Erwin Kessler, critic de artă (România), Fabio Cavallucci, critic de artă, coordonator al ediţiei din 2008 a Bienalei Europene de Artă Contemporană “Manifesta” şi fost director al Galeriei Civice din Trento (Italia), Saverino Simi de Burgis, critic de artă, profesor la Academia de Arte din Veneţia (Italia). Institutul organizator a fost reprezentat de către Monica Joiţa, director interimar, Mihaela Dumitru, referent principal relaţii şi Cristian Alexandru Damian, colaborator.
Rezidenţa oferită de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică urmăreşte încurajarea modalităţilor novatoare de analiză şi interpretare creativă a tematicii Bienalei, precum şi utilizarea, în proiectul expoziţional, a maximei vizibilităţi a spaţiului pus la dispoziţie (Noua Galerie a Institutului) . Creaţiile realizate pe perioada rezidenţei, inspirate de contextul cultural specific Bienalei de la Veneţia , vor fi expuse în ultima lună de rezidenţă.
Anunţul oficial al concursului a fost făcut public pe 30 ianuarie 2009. Intenţia Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică este de a transforma rezidenţa într-o tradiţie a strategiei sale culturale, dată fiind importanţa Bienalei de la Veneţia în peisajul artelor vizuale contemporane.
La concurs s-au înscris 24 de artişti vizuali: Ana Maria Micu, Ana-Maria Chiorean, Marian Zidaru, Victoria Zidaru, Valeria Voicu, Ioana Anca Gabriela Mureşan, Mircea Nicolae, Mircea Titus Romanescu, Ioana Filipescu, Elena Luminiţa Ţăranu, Dacian Andoni, Gabriela Drînceanu, Ioan Augustin Pop, Reka-Krisztina Dup, Delia Ana Popa, Valentina Stoica, Petru Radu Buba, Mihail Filip Anton, Dorin Baba, George Anghelescu, Simona Teodora Roşca, Violeta Ioniţă, Cristian Petre Răduţă, Andrei Sabin Câmpan.
Ca urmare a jurizării, în care a predominat criteriul adecvării proiectelor atât la tema celei de-a 53-a ediţii a Bienalei de Artă: Making worlds precum şi la spaţiul expoziţional oferit de Institutul Român de la Veneţia , câştigător al rezidenţei a fost declarat Mircea Nicolae cu proiectul Globuri de sticlă.
Motivaţia juriului a fost următoarea: “Pe linia descrisă de conceptul general al celei de-a 53-a Bienale de Artă de la Veneţia (Making worlds), Mircea Nicolae manifestă o atitudine reflexivă asupra spaţiului public şi asupra structurilor politice. Punctul său de plecare este o cercetare critică prin care îşi aproprie limbajul cotidian şi limbajele tradiţionale, transformând realitatea în imagini poetice. Expoziţia sa va fi în realitate un work in progress pe parcursul căruia artistul va prezenta lucrări deja realizate şi va produce noi intervenţii in situ în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia ”.
Astfel, proiectul câştigător reprezintă o atitudine reflexivă asupra dispariţiei unei „lumi”(imobilele de joasă înălţime construite la sfârşitul secolului XIX şi în prima parte a secolului XX în zona centrală a Bucureştiului) şi apariţiei uneia noi (locuinţele sau sediile de firmă).
Totodată, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică a decis includerea proiectelor expozitive propuse de Marian Zidaru şi Delia Ana Popa în programele sale culturale pe anul 2010
Lansarea albumului Stefan Caltia – desene pentru Herina
Joi, 23 aprilie la UNAgaleria, Bucuresti
Vineri, 1 mai la parohia Sf. Nicolae, Câmpina (unde va putea fi vazuta întreaga serie de desene de la Herina)
In continuare, la Galeria Posibila poate fi vizitata expozitia “Iarna”.
| Artist: Ștefan Câlția | |
| Curator: Matei Câlția | |
| Locatie: Galeria Posibilă | |
| Perioada: 27/03/09-23/03/09 | |
| Program de vizitare: joi-sâmbătă 16.00-20.00 |
LAND OF HUMAN RIGHTS – BUCHAREST BIENNALE – parallel event
Eveniment paralel al BUCHAREST BIENNALE 4
April 20 – April 29, 2009
Organizat de <rotor> Graz
Expus in PAVILION RESOURCE ROOM – PAVILION UNICREDIT, Bucharest
Land of Human Rights este un proiect care dezbate status-quo-ul drepturilor omului in Europa, din perspectiva artelor vizuale. Incepand cu sfarsitul anului 2007, pe o perioada de trei ani, vor fi dezvoltate si raspandite, prin intermediul artei, analize si viziuni ale problemelor legate de drepturile omului in Europa. Activitatile planificate – expozitii in cadrul si in afara galeriilor, campanii de postere, proiecte media, programe de screening, discursuri teoretice, etc – doresc sa atinga o audienta cat mai larga care sa constientizeze ca, din multe puncte de vedere, respectarea drepturilor omului nu este garantata, chiar in fata ochilor nostri.
Puteti lua un exmplar al afiselor din
PRR, PAVILION UNICREDIT (sos. Nicolae Titulescu nr. 1 – Piata Victoriei).
The image: Maryam Jafri, „untitled”. Courtesy the artist.
www.landofhumanrights.eu
Bucharest International Biennial for Contemporary Art
Sos. Nicolae Titulescu 1 (Piata Victoriei)
I Wonder What You’re Thinking – pictura la Galeria MORA
Galeria MORA
şi
Codruţa Cernea
vă invită miercuri, 15 aprilie, ora 18.00
la vernisajul expoziţiei de pictură
Proiectul este o interogare legată de puterea de relaţionare a imaginii pictate,
de capacitatea ei de a genera legături empatice
şi de a iniţia un dialog deschis la infinit.
Imaginile care constituie punctul de plecare al lucrărilor
sunt deturnate de la sensul lor original,
reinterpretate pentru a crea noi spaţii narative, povestiri alternative.
Estetica proiectului nu agresează privirea,
atmosfera generală este una calmă,
discretă, fluidă,
îmbibată cu sentimente amestecate de relaxare, abandon, izolare.
Suprafeţele sunt inundate de verde şi albastru.
Titlurile lucrărilor se prezintă ca nişte frânturi de dialog interior al personajelor reprezentate.
It feels like eating the same small, perfect grape again and again
100 x 130 cm, acrilic pe pânză, 2009
15 aprilie – 8 mai
luni – vineri |12 – 17
Galeria MORA
str. Grigore Mora, nr. 39, sector 1, Bucuresti
(zona statia de metrou Aviatorilor)
Contact:
021 316 55 41
vernisaj Fundatia DALA
Fundaţia DALA – HISTORIA X 23 aprilie – 7 mai 2009 Vernisaj, Joi 23 aprilie ora 20.00 FABRICA DE PÂINE PLEVNEI FOSTA MANUTANŢA CENTRALĂ A ARMATEI CALEA PLEVNEI nr. 145 Instalaţie de artă contemporană şi expoziţie patrimonială în acelaşi timp „ HISTORIA X” este şi se vrea un hibrid cultural. HISTORIA X este o suprapunere de limbaje vizuale, film, fotografie şi un spaţiu arhitectural neobişnuit unei astfel de manifestări. Subiectul – bisericile săteşti de lemn de secol XVIII – XIX din sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei – locaţia fosta Manutanţă Centrală a Armatei, Calea Plevnei 145. Cele 60 de biserici de lemn inventariate de Fundaţia Dala de-a lungul a doi ani de cercetare de teren sunt expuse pentru prima oară publicului, într-o formă inedită: aceea a unui film mut. Hala Fabricii de Pâine din Calea Plevnei este în acelaşi mod reconsiderată din punct de vedere urbanistic, devenind pentru o scurtă perioadă sală de expoziţie, având în acest demers un rol mai amplu decât este acordat de obicei spaţiului expoziţional în sine. Este în acelaşi timp o revizitare a patrimoniului industrial bucureştean cât şi o formă de protest faţă de „neglijenţa” cu care sunt tratate astăzi astfel de clădiri. Între Mallul Urban şi proiectul Mallului Cultural, între Biserica din Sat şi Catedrala Mântuirii Neamului care sunt opţiunile noastre astăzi, care este atitudinea corectă şi sinceră pe care o avem faţă de oraşul şi faţă de satul nostru? Care este atitudinea şi care sunt politicile statului român? Între ruina bisericilor de lemn si ruina Fabricii de Pâine aparent nu se poate construi nici un dialog. Patrimoniul rural şi patrimoniul industrial urban sunt două forme culturale diferite, exprimând două moduri de viaţă paralele care continuă să ne modeleze în ciuda indiferenţei noastre. Între abandonul bisericii din sat şi abandonul halei Fabricii de Pâine nu este nici o diferenţă. Miza acestui dialog este rediscutarea condiţiei patrimoniului în România începutului de secol XXI. Cum, cât şi ce mai păstrăm din istoria atât de apropiată a secolului XIX şi mai ales ce limbaj adoptăm când vorbim despre istoria noastră? În perioada derulării expoziţiei, vor avea loc zilnic workshop-uri la care sunt invitaţi ca moderatori: arhitecţi, urbanişti, istorici de artă, restauratori, artişti vizuali, antropologi, fotografi, folclorişti, scriitori: Mariana Celac, Liviu Gligor, Irina Iamandescu, Alexandru Beldiman, Ştefan Bâlici, Bogdan Iancu, Laura Jiga Iliescu, Şerban Bonciocat, Bogdan Selin Gyemant, Dan Mohanu, Dana Postolache, Şerban Sturdza, Indrei Raţiu şi alţii. Accesul liber zilnic între orele 12 – 20, vernisajul 23. aprilie 2009 orele 20 Organizator : Fundaţia DALA Petruţa Vlad – muzeograf Lea Rasovszky – artist vizual Luiza Zamora – istoric de artă, colaborator cercetare teren Emese Benko Onişor – fotografie Ovidiu Daneş – istoric de artă Sorin Onişor – fotografie www.bucharestbusiness.ro – wall design Contacte: ovidiudanes@yahoo.com, petra.vlad@yahoo.fr, lea.rasovszky@gmail.com / tel. 0726140529
dezbatere: arta alternativa – trecutul alternativ/ CNSAS/ miercuri 8 aprilie 2009 – orele 16:00
CNSAS (Centrul National pentru Studiul Arhivelor Securitatii) si Asociatia
E-cart.ro va invita miercuri, 8 aprilie 2009, orele 16.00, la sediul CNSAS,
din str. Matei Basarab, nr.55-57, la dezbaterea *Arta alternativa – trecutul
alternativ*. Printre invitati se numara: Ion Grigorescu, Mircea Florian,
Andrei Oisteanu, Lia Perjovschi, Mihai Stanescu si altii. Moderatori: Doina
Anghel şi Raluca Voinea. Expozitie documentara realizata de Cristina
Anisescu, Dana Iamandi si Eduard Constantin.
Dezbaterea organizata de CNSAS impreuna cu Asociatia E-cart.ro propune
invitatilor – artisti si critici care au practicat arta alternativa inainte
de 1989 – o discutie publica in care se vor cauta posibile raspunsuri la
intrebari precum: in ce masura datele secrete ale trecutului mai
influenteaza astazi imaginea publica a artistului si pozitia acestuia in
critica de specialitate? Care ar fi interesul tinerei generatii (artisti,
critici de arta, curatori si public) fata de aceste aspecte privind trecutul
ascuns-(de)conspirat al reprezentantilor scenei artistice? Este posibila o
de-mitizare a artei alternative sau underground si o recitire a ei prin
prisma raportului pe care aceasta il intretinea cu sistemul de supraveghere
si cenzura?
Consideram ca studiul istoriei artei contemporane romanesti din perioada
1945-1989 nu poate ignora contextul politic in care aceasta s-a manifestat,
context care poate fi studiat plecand de la materialele din arhive
(documente din arhivele partidului comunist, din arhivele Securitatii, etc.).
O repozitionare lucida si neutra fata de trecut ar inlesni dialogul
intergenerational si transgenerational si ar determina o reformulare a
perceptiei publice fata de arta din acea perioada, precum si a artistului
fata de opera sa.
invitatie vernisaj/Ioan Dreptu la UNA Galeria
Ioan Dreptu (1944-2008) a studiat pictură monumentală (1963-1969) la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” (azi Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti).
A debutat în 1969 la expoziţia naţională a tinerilor artişti din Cluj-Napoca, iar un an mai târziu participă la o altă expoziţie de grup la Galeria Kalinderu (pe atunci galeria academiei de artă). Între 1970-1989, Ioan Dreptu a realizat pictura murală la bisericile din satele Robaia (Călimăneşti) şi Copalnic-Mănăştur (Maramureş).
În anii ’80 a avut primele expoziţii importante în străinătate: la Van-der-Heyt Museum din Wupperthal (1986) şi la Galeria Nicolae, din Columbus, Ohio (1987). După 1989 a expus la galeria Stuart-Levi din New York (1990), la galeria Virginia Linch din Rhode Island (1992) şi la Champs-sur-Marne (Franţa).
În 1993 obţine o bursă de un an la Cité Internationale des Arts, Paris, unde deschide o expoziţie personală în aprilie 1994.
În septembrie 2001 este invitat să expună la Institutul Nicolae Iorga din Veneţia.
(Re)cunoscut ca personaj prin excelenţă non-conformist, Ioan Dreptu a impus, în spaţiul cultural autohton, imaginea artistului reticent/şi refractar la orice formă de constrângere, fie ea ideologică, sau doar oficială. Cultivând un individualism exacerbat, a avut curajul de a-şi asuma condiţia dificilă de “mare singuratic”, lucrând în izolarea atelierului său, unde cultiva cu grijă şi răbdare un meşteşug bine stăpânit de “maestru de odinioară”. Condiţia solitară şi independentă i-a permis însă reflecţia exigentă, adesea neîndurătoare, plină de riscuri; căci nimic din ce se petrecea în jurul său „nu-i rămânea străin”. Această atenţie este vizibilă şi se descifrează în mitologia personală a tablourilor sale: obiectele şi personajele incifrează o lume întreagă, privită cu ochiul necruţător al artistului.
« Valoarea artistică şi cea documentară nu se pot despărţi. Calitatea narativă rezultă din contextual usor supra-realist; cromatica este subtilă. Ioan Dreptu a ştiut să exprime demnitate, disperare, rezistenţă intr-un limbaj pictural de eleganţă. … arta lui Dreptu devine dramatica. Talentul pictorului si criticul realitatii sociale se contopesc intr-o imagine obsedantă. » (Mihai Nadin)
UNAgaleria organizează pe 5 aprilie, la un an de la dispariţia fulgerătoare a artistului, o expoziţie –eveniment de O ZI, prima expoziţie personală din România, prezentând o selecţie dintre cele mai semnificative lucrări, în mare parte necunoscute publicului.
Ruxandra Dreptu
Expozitie Foto ”Life`s Good” de Silviu Racheriu
Bucuresti, VerdeCafe, Strada Domnita Ruxandra nr. 15
03 Aprilie 2009, ora 20:00 – 03 Mai 2009, ora 00:00
Incepand cu 3 aprilie, ora 20:00 VERDE cafe gazduieste lucrarile unui tanar artist. Este vorba de Silviu Racheriu, care duce un hobby catre arta: fotografia.
Silviu crede cu tarie ca Lifes Good si argumenteaza simplu: opreste-te o secunda, relaxeaza-te, fii recunoscator pentru fiecare senzatie sau lucru marunt care aparent nu conteaza. Bucura-te ca poti face toate cele mai de sus. Ai sa observi ca lucrurile mici si spontane sunt cele care-ti opresc respiratia cand te astepti mai putin. Am incercat sa surprind, prin obiectiv, lucruri marunte care creeaza bucurii imense – viata asa cum este ea, simpla si frumoasa.
Va invitam sa vizitati link-ul www.siluk.tk , unde puteti vedea o parte din lucrari.
Eveniment realizat in cadrul seriei de expozitii V&V.
Alexandra Rucsandescu
al3xandra2002@yahoo.com
IEEB – experimental printmaking online projects
Is there an economic crisis? With no investment and with old materials from your studio it’s time you experimented! The crisis is great for experimental work. We are waiting for your new experimental print works to be posted on IEEB (International Experimental Engraving Biennial – the only experimental printmaking Biennial in the world) web-site.
For details please visit: www.experimentalproject.ro
Ciprian Muresan la New Museum, New York – 9 aprilie 2009
Pe 9 aprilie Ciprian Muresan va lua parte la discutia “Communism Never Happened”, dupa vernisajul expozitiei Generational: Younger Than Jesus de la New Museum – New York.
leave a comment