Arta din România

Despre arta populară românească

Posted in Uncategorized by artistiromani on July 23, 2008

 

      Foarte mulţi specialişti sunt circumspecţi însăşi cu realitatea artei populare. Este oare vorba de artă în cazul unor producţii ieşite din mâinile meşterului ţăran care nu-şi propune atunci când lucrează cine ştie ce probleme-metafizce, ci urmăreşte doar să-şi satisfacă numai anumite trebuinţe? A existat totdeauna o graniţă foarte greu de sesizat şi de stabilit între artă populară şi artizanat.
 
    Arta populară se afirmă la intersescţia dintre magic şi estetic şi este o componetă tulburătoarte a sufletului românesc.
 
    Exact ca întreaga viaţă a ţăranului român arta populară are podere religoasă de apropape sută la sută. Poate doar ceramica-simplă, pictată smălţuită sau nesmalţuită şi obiectele de uz casnic să facă o oarecare excepţie, însă şi în aceste cazuri elementele decorative au funţii apotropaice sau simbolistică religioasă.
 
    Pictura populară este limitată la icoane, când vorbim de ţăran român termenul de pictură laică nu îşi are rostul. Iconarul ţăran-cel mai adesea neistruit-se contopeşte cu sacrul revelat şi reuşeşte (în pofida includerii elementelor de arhitectură locală şi de port) să reprezinte în operele sale misterul infinit al dumnezeirii. Icoana populară înseamnă adorare, iar adorarea rugăciune. Chiar pe un ateu-căruia semnele creştinătăţii îi trezesc detestarea, icoana populară îl aduce la tăcere; iar această tăcere este deseori mai misteroasa decât rugăciunea. ” Icoanele sunt mărturii ale înălţimii la care a ajuns sufletul unei naţiuni, prin rugăciunile şi contemplarea lui Dumnezeu. În ele putem vedea spiritualitatea străbunilor noştri, şi de asemenea, putem vedea frumuseţea sufletului şi împlinirea sa” părintele Ilie Cleopa. În spaţiul românesc, icoana, considerată obiect de cult şi de veneraţie religioasă, a primit o nouă valenţă:  aceea de contemplare artistică.
 
    Pe lângă icoane, în suita obiectelor populare, cu conotaţie religioasă, care sunt considerate azi artă intră: pristolnicele, crucile de mână şi troitele toate fiint obiecte din lemn tare, sulpate manual, uneori chiar pictate; folosite iniţial în cadrul ceremonialului religios sau în diferite alte activităţi care fac trimitere la biserică. Ele reflectă un mod aparte al taranului de a înţelege sensurile vieţii şi ale mortii, nu degeaba Petre Tutea a definit ţăranul că fiind “omul absolut”.
 
    Artă populară trebuie respectată şi făcută cunoscută prin toate mijloacele directe şi indirecte, deoarece este singura artă specific românească, fără nici o influenţă din exterior. Într-o eră în care suntem permanet agresaţi de imagini comerciale, consumate în grabă şi asimilate necritic, merită redescoperită artă ţărănească, sinceră, pură.

 

null

null

 

Vizitaţi Muzeul Ţăranului Român şi Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”

null

Tagged with:

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: