Arta din România

Paul Neagu

Posted in Secolul XX, Secolul XXI by artistiromani on September 29, 2008

Doresc sǎ situez creaţia lui Neagu în plin centrul unuia dintre cele mai importante curente ale artei moderne; cel care izvorǎşte din dialectica Minţii şi Materialului (…) Suntem pe filiaţia Brâncuşi, Malevici, Gabo şi cei de talia lor. Este filiaţia pe care majoritatea creaţiei consideratǎ ‘post-modernǎ’ o ignorǎ, cu preţul respectiv, şi care este de o incomparabilǎ seriozitate. David Brett

A sfida convenţia generalǎ este un act fundamental. Paul Neagu

Numele lui Paul Neagu este în general necunoscut de publicul român poate pentru cǎ majoritatea activitǎţii sale artistice s-a întâmplat în afara ţǎrii. Ca esenţǎ, artistul îşi pǎstreazǎ rǎdǎcinile creative şi le revalorificǎ continuu. Lucrǎrile monumentale de comemorare existente în ţarǎ: Crucea Secolului din Piaţa Charles de Gaulle şi “Crucificarea”, monumentul Martirilor Revoluţiei, amplasat in centrul Timisoarei, in faţa catedralei ortodoxe par fǎrǎ rost la o primǎ vedere pentru privitorul nefamiliarizat cu stilul lucrǎrilor lui Neagu şi cu modul sǎu de a esenţializa imaginile.
Nǎscut în 1938, Paul Neagu se va încadra în spiritul conceptual al anilor 60-70 pǎstrându-şi însǎ structura interioarǎ de avangardǎ “clasicǎ”. Dupǎ obţinerea bacalaureatului va fi pentru o perioadǎ angajat la C.F.R. lucrând în desen tehnic, fǎcând topografie şi cartografie. Este student la Facultatea de Arte frumoase din Bucureşti (devenitǎ Institutul de Artǎ Nicolae Grigorescu,1959), secţia picturǎ (clasa prof. O. Angheluta). In ultimul an de studenţie realizeazǎ lucrarea “Târgul de pe Muntele Gǎina”. In 1969 are loc prima expoziţie personalǎ la Galeria Amfora din Bucureşti. In acelaşi an pǎrǎseşte România şi se stabileşte în Anglia. Abandoneazǎ pictura pentru producţia de obiecte nefuncţionale care antreneazǎ simţul tactil şi universul concret. Participǎ la Bienalele de la Paris (1971) şi Liverpool (1969-75), la expoziţia itinerantǎ “British Art Today” (Japonia, 1982). In 1976 i se acordǎ premiul Tony Cobbold, iar în 1973 şi 1978 premiul Consiliului Artelor din Marea Britanie. Profesor la Chelsea School of Art (1976-81), la Royal College of Art (1976-86), la Slade School of Fine Arts a Universitatii din Londra.

     La expoziţia de la Muzeul de Artǎ Modernǎ din Oxford din 1975, Neagu expune prima oarǎ Cratima (Hyphen). Scoasǎ din contextul bidimensional, cratima ajunge sǎ fie o masǎ cu trei picioare pe care artistul îşi expune desene şi obiecte.” Intr-o alta cheie de intelegere, dreptunghiul este o platforma pentru manifestari si ‘performance’ – un fel de altar. (Intr-adevar, toata constructia este un fel de altar avangardist portabil- un altar pentru o lume fara religie, dar in cautarea inconstienta a acesteia.)”[1]   

    Acesta reprezintǎ începutul transformǎrii temei Cratimei într-una esenţialǎ în programul artistic al lui Paul Neagu. Legǎtura între douǎ idei, conexiune între lumi, început al creaţiei, cratima reuşeşte prin austeritate vizualǎ şi prin simplitate sǎ construiascǎ o tensiune între concepte centrale în artǎ: creaţie, materie, spirit, posibilitate, distructivitate.

Cratima apare în nenumǎrate desene şi sculpturi, în mai multe ipostaze şi materiale (medii), fiind folositǎ şi ca unitate-constructivǎ în lucrarea “Un rǎspuns la ideea de cap/craniu” (1974) dar şi ca unitate-proportionalǎ în “Paul Neagu, Cratima” (1987).

 

“ In scris cratima leagǎ douǎ cuvinte, dar le şi ţine deoparte. Cratima e ceva pe care îl port în mine. Eu sunt cratima.” Paul Neagu

 

 

Nouǎ staţiuni catalitice (Nine Catalytic Stations)

 

In studiile mele, accentul cade pe limbajul vizual articulat prin circularitate hermeneuticǎ. Doresc sǎ conturez definitia unei cosmologii interpretativ-istorice prin intermediul unor desene, hǎrţi, grafice de evenimente trecute şi prezente. Informaţii estetice, date tehnice şi ştiinţifice vor fi organizate în funcţie de coordonate spatio-temporale pentru a da seamǎ de spirala hermeneuticǎ a împlinirilor umanitǎţii. Meditaţii contemporane (…) generate de o artǎ a evoluţiei.[2]

 

 

 

 

 

 

 

 

Grupul de nouǎ sculpturi din oţel este un circuit al sculpturii generative devenind un mediu pentru asociaţii mentale spontane, Staţiunile sunt catalice în momentul în care îşi incep rolul de agenţi catalitici ai imaginaţiei.

Fiecare sculpturǎ intrǎ în conexiune cu declanşarea unei interpretǎri imaginative a privitorului. “Obiectele” au scopul de a crea o spiralǎ a pre-textelor, a elementelor care genereazǎ o poveste prin asociaţii interioare. Regǎsim o structurǎ universalǎ dublatǎ de una dinamicǎ, posibilitatea materializǎrii (“obiectele” realizate în sine) este dublatǎ de multitudinea personificǎrilor: masa de lucru, masca, proportia, unealta etc.

 

Veghe – cu cele opt colţuri centreazǎ şi lanseazǎ în discuţie cifra 8, un posibil început. In englezǎ Wake trimite la dublǎ considerare a termenului: the wake (priveghi) şi to wake (a trezi).

 

Peşte peste poartǎ – Fish Over Gate – entitate conceptualǎ ce conţine ideea de salt, de salt a Spiritului (Peştele) peste ceva real, palpabil.

 

Crucea- A-Cross –  “Tradusǎ” prin prepoziţie existǎ şi ca mijloc de abstractizare; astfel dublul inteles al titlului din englezǎ este analizat ca valoare în discursul sculptural.

Alergǎtorul pe muchii – staţiune contrariantǎ si dezvoltatǎ conceptual prin aceiaşi unitate. Mişcarea de balansare indicǎ o prelucrare a spaţiului şi o eventualǎ manipulare a lui.

 

 

Cratima – Hyphen – “generator de subiecte”

 

 

Sculptura intitulatǎ Crucea Secolului are un înţeles foarte profund în mentalul colectiv bucureştean şi românesc, marcând ca monument comemorativ revolta anticomunistǎ din 1989. Amplasatǎ în Piaţa Charles de Gaule din toamna anului 1997, Crucea Secolului are o structurǎ esenţializatǎ, fiind în strânsǎ relaţie morfologicǎ cu lucrǎrile anterioare fǎcute de Paul Neagu. Discul lenticular de bronz, înalt de şase metrii are ca simbol central imaginea crucii realizatǎ din perforaţii romboidale.

 In contextul topografic în care este amplasatǎ, Crucea Secolului se aflǎ în relaţie directǎ cu statuia Aviatorilor şi cu Arcul de Triumf, realizând astfel un itinerariu comemorativ. Deşi redusǎ ca dimensiuni în comparaţie cu cele douǎ monumente, Crucea se situeazǎ ca moment de reamintire a luptei îndreptate împotriva sistemului, împotriva armelor, în “geometria urbanisticǎ” fiind alcatuitǎ la scarǎ umanǎ armonizându-se cu scopul prezenţei sale. Ideea de eroic este astfel sintetizatǎ dintr-o perspectivǎ a spiritualizǎrii.

Crucea Secolului este un monument gândit în relaţie simbolicǎ – dar şi topograficǎ – cu statuia Aviatorilor şi Arcul de Triumf. Cu un diametru de 6 metri, cele nouǎ tone de bronz ale compoziţiei cu carcater solemn vi se oferǎ aici şi acum. Monumentul s-a vrut singular şi autonom, prezent în înşurubarea aerului unor deschideri de perspectivǎ. Ca dimensiune şi volum nu are nimic de a face cu obiectele, plantele sau clǎdirile înconjurǎtoare, care sunt doar hazard. Sculptura se referǎ la un spaţiu adânc şi la un timp solidificat, ale istoriei şi tradiţiei. Marcând centrul pieţii, el stǎ martor – mai ales imparţial – agitaţiei si miscǎrii necontenite.

Intenţia discului este afirmativǎ şi stabilirea unui punct de sprijin, ca echilibru giroscopic este confirmatǎ în raportul direct cu velocitatea traficului, ea însǎşi de sens contrar mişcǎrii soarelui… [3]

Paul Neagu propune prin lucrǎrile sale o lecturǎ cursivǎ a esenţelor, aducând o gândire ideaticǎ într-o structurǎ realǎ, a construcţiei. Opţiunea sculpturalǎ face ca planul intangibil al gândirii sǎ se materializeze în nişte “unitǎţi” de abstractizare care reuşesc sǎ construiascǎ prin alaturǎri fizice sau proiectate (în desen, fotografie, graficǎ etc.) spaţii imaginative complexe care structureazǎ spaţiul creator, enunţând termeni de discuţie clari, lizibili ce alcǎtuiesc un corpus omogen în seria activitǎţii artistice a lui Paul Neagu. 

Lucrarile i-au fost expuse la Muzeul de Arta Moderna Oxford (1971,1975), Bienala de la Paris (1971), Galeria Whitechapel, Galeria Hayward (1975), Galeria Serpentine (1976) si Institutul de Arta Contemporana din Londra (1979). De asemenea muzee ca British Museum, Galeria Tate, V & A şi Galeria Naţionala de Artă Modernă a Scoţiei, Muzeul de Artă Contemporană din Bucureşti, Muzeul de Artă Timişoara detin lucrari  ale artistului.

Tagged with:

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: