Arta din România

Un Magritte viu si o carte vie la “Femei pe Matasari”

Posted in Uncategorized by artistiromani on June 18, 2011

 

Mai multe despre ce s-a intamplat, pe Facebook, la revista Atelierul. 

„De ce să distrugem trecutul?“

Posted in Secolul XX, Secolul XXI by artistiromani on December 18, 2010

Valentina Iancu in dialog cu pictorita Medi Wechsler Dinu. via. Observatorul Cultural

 

„Poate de asta a vrut Dumnezeu să-mi dea atîţia ani, ca să povestesc lucruri mărunte care n-au fost consemnate“ MWD


foto: Dana Dulgheru

Care sînt primele cuvinte care vă vin în minte cînd vă gîndiţi la moderniştii interbelici?

Erau nebuni şi erau toţi foarte plini de viaţă. Dar eu nu eram de acord cu ei. Nu mi-a plăcut niciodată ce au făcut.
Cu toate astea, aţi trăit printre ei, aţi fost prietenă cu fraţii Brauner, cu Perahim, şi mai tîrziu v-aţi căsătorit cu poetul Ştefan Roll.

Da, eu ieşeam cu ei, dar nu am înţeles niciodată ce făceau, de ce făceau ce făceau. E un protest pe care eu nu l-am aprobat. Nu poţi să distrugi trecutul. Avangarda înseamnă mai departe! N-ai decît să faci ceva atît de aproape de contemporani, încît să-i faci pe ei să se uite spre tine, nu în trecut. Aşa cum noi, încă din burta mamei noastre, începem să repetăm mersul omenirii, fie că mergem pe urmele Evei sau ale lui Adam; dacă am distruge o etapă, ceva din drum, ar ieşi un monstru; ar ieşi un handicapat. De ce să distrugem trecutul? Îl lăsăm în spate şi facem mai bine. În capul meu era că, dacă o să fac pictură cît pot de bine, trebuie să ţin cont că înaintea mea au fost mulţi maeştri. Uite, spre exemplu, apreciez un contemporan şi prieten de-al meu, Max Arnold, poate mai puţin cunoscut. El era interesat să studieze şi să se perfecţioneze în sensul unei arte corecte. Max, din zece acuarele, nouă le distrugea. Pentru că nu-i plăceau! De fiecare dată cînd vedem o acuarelă de-a lui, trebuie să ne gîndim că alte zeci au fost distruse pentru că nu corespundeau.
Şi printre avangardişti au fost cîţiva perfecţionişti. Marcel Iancu, de pildă.

Pe Marcel Iancu eu nu l-am cunoscut, nici pe Iuliu. Pe Marcel Iancu l-am văzut de cîteva ori, înainte să plece definitiv în Israel. Era distins şi diferit de prietenii lui. Am apreciat ce făcea, mai ales proiectele de arhitectură. M-a supărat să văd, acum cîţiva ani, că nu există plăcuţe cu numele arhitectului pe casele făcute de el. Şi e păcat, tinerii nu ştiu că aceste clădiri atît de deosebite din Bucureşti sînt făcute de Marcel Iancu.

Înainte de legionari, nici nu am ştiut că sînt evreică

Iancu a plecat în Israel după Pogromul de la Bucureşti, cumnatul lui, Mishu Goldschläger-Costin a fost asasinat de legionari.

Ştiu de ce a plecat, mulţi au plecat atunci. Lumea s-a schimbat pentru evrei. Nu aveam voie să expunem, nu aveam voie să ieşim din Bucureşti, chiar viaţa noastră era în pericol. Am devenit o enclavă suspectă. M-am dus atunci la o conferinţă a lui Nae Ionescu, la Sala Dalles, şi l-am auzit spunînd: „Jidanii sug sîngele poporului“. Restul am uitat, dar fraza asta… Iar Nae Ionescu era strălucitor de deştept, nu am înţeles de ce a intrat la legionari!
Sînt mulţi intelectuali români care s-au alăturat legionarilor.

Sînt şi mulţi care au luptat împotriva lor. Profesorul Ţiţeică a primit mai departe studenţii evrei şi i-a apărat tot timpul. Sînt şi alţii, pe care eu nu îi ştiu. Dar lumea era răsturnată.
Dumneavoastră ce aţi făcut în perioada guvernării lui Antonescu?

Înainte de legionari, nici nu am ştiut că sînt evreică. Abia cînd m-au dat afară din sindicat şi nu m-au mai lăsat să expun nicăieri am aflat. Dar am avut noroc. Antonescu a dat o lege sau un ordin prin care a interzis deportarea veteranilor de război. Tata luptase în Primul Război Mondial şi aşa familia mea nu a avut probleme grave. Prietenii mei au suferit.

Victor Brauner era genial

Jules Perahim era hăituit de legionari.

Perahim era comunist. Dacă nu ar fi dispărut în anii războiului, nu scăpa. El îi instiga tot timpul pe legionari, era aproape inconştient.
Cei mai mulţi evrei din România s-au asociat comuniştilor. Ca, de altfel, toţi adepţii modernismului, la nivel mondial.

Nu din convingere, din lipsă de opţiuni. Toţi îşi doreau să trăiască liniştiţi, nu să-i omoare hitleriştii. Moderniştii, în general, nu ştiu cît de convinşi erau de politică. Ei erau preocupaţi de arta lor. Îmi amintesc cum se adunau la Lăptăria lui Enache Dinu, tatăl lui Gheorghe (Gheorghe Dinu este numele adevărat al poetului Ştefan Roll). Discutau de toate, dar cel mai mult de artă. A venit odată acolo cunoscutul Grindea de la revista Adam, să-l caute pe lăptarul care vorbeşte franţuzeşte. S-a dus la Gheorghe, şi Gheorghe i-a zis că el nu ştie franceză, dar avea Flammarion în mînă. Şi Grindea a insistat, nedumerit. Atunci Gheorghe i-a zis: „Eu nu citesc. Eu număr virgulele“. Adevăratul suprarealist. Sînt multe întîmplări. Trebuie să citeşti Născut în ’02 a lui Saşa Pană. Acolo sînt povestite multe lucruri amuzante despre viaţa lor. Lui Gheorghe nu i-a plăcut cartea, pentru că i-a băgat printre modernişti pe cei numiţi „familie germană“. Ce era o familie germană? Cei bogaţi, cu case mari, cu haine scumpe.
I-aţi cunoscut şi pe fraţii Brauner.

Da, am fost prietenă cu toată familia Brauner. M-aş fi căsătorit cu Tedi, dar era mai mic decît mine şi nu se cădea. Deşi mama lui, o femeie extraordinară, pe care am adorat-o, şi-ar fi dorit mult. Cînd l-am cunoscut, mi-a zis că a terminat arhitectura. Ori eu nu ştiam că exista un curs unde se intra cu 4 clase de liceu şi se făceau 2-3 ani. Ieşi ajutor de arhitect. Normal că l-am socotit de altă vîrstă. Dar poate e mai bine aşa, amîndoi am fost împliniţi.
Şi Victor?

Victor Brauner era genial. L-am întîlnit la Balcic şi foarte puţin în Bucureşti. Apoi a plecat la Paris.
Ce s-a întîmplat după război?

Comunismul a schimbat tot. Cei mai mulţi au plecat treptat din ţară, aici nu se mai puteau exprima liber şi nu s-au putut acomoda. Arta oficială cerea altceva. E bine că faceţi această expoziţie. A fost o lume frumoasă, care trebuie cunoscută. Găsesc că e foarte important pentru noi să cunoaştem viaţa şi opera oamenilor mari. Avem multe de învăţat de la ei.

 

Expozitie “October Remember December” la Anaid Art Gallery

Posted in Uncategorized by artistiromani on November 18, 2009

ANAID ART GALLERY are plăcerea să vă invite la expoziţia “OCTOBER, REMEMBER, DECEMBER”, curatori: Valentina Iancu şi Diana Dochia, ce va avea loc joi 19 octombrie 2009, ora 19.00. Artişti participanţi: Traian Boldea, Remus Grecu, Bogdan Nicolai, Maia Oprea, Adrian Pora, Lea Rasovszky, Alexandru Rădvan, David Şandor şi Tara (von Neudorf). Publicul amator de artă contemporană este invitat să viziteze expoziţia în perioada 19 noiembrie – 18 decembrie 2009.

Str. Slobozia, Nr. 34, sector 4,

040524 Bucureşti, România

Tel: + 4 021 337 11 87 Fax: + 4 021 336 60 56
E-mail:
contact@anaidart.ro; www.anaidart.ro

Anaid Art Gallery va alătura în acest proiect expoziţional artişti din generaţii diferite. Alăturarea numelor cu rezonanţă în arta contemporană unor artişti necunoscuţi, vine pentru a-i ajuta pe aceştia din urmă să devină vizibili, să se facă cunoscuţi. Susţinerea şi promovarea tinerilor talentaţi reprezentând o prioritate în rândul proiectelor iniţiate de-a lungul celor 5 ani de Anaid Art Gallery.

„October, Remember, December” este o expoziţie care face o asociere dificilă între artişti foarte diferiţi ce problematizează societatea contemporană. Chiar dacă nu-şi propune să devină un manifest, expoziţia trage un semnal de alarmă împotriva violenţei şi durităţii care domină societatea actuală. Lucrările plasează un simbol al inocenţei – copilul – în centrul unei lumi chinuită de violenţă, vicii, singurătate. Suntem purtaţi dincolo de barierele mentale, invitaţi să privim meditând.

Anaid Art Gallery vă invită să faceţi o incursiune în arta contemporană de luni până vineri între orele 11-19, sâmbăta între orele 10-18.

Camelia Dumitrache

PR

Afis October Remember December