UNDERNEATH

Teodora Bicescu @ Galeria Konstant, Oradea

Curator: Constantin Costea

 

Underneath este un proiect care întruneşte o serie de zece picturi inspirate din anumite clişee,
imagini provenite parcă dintr-o incursiune documentară, gen film ştiinţific. Acest demers se
doreşte a fi o investigaţie la nivelul încadrarii unei imagini în pictura, sau cum pot fi privite,
analizate lucrurile sau situaţiile văzute de dedesubt. Astfel situaţiile pe care ni le dezvăluie
lucrările Teodorei ne prezintă: partea cea mai de jos la figurativ partea ascunsă, tăinuită, a
unor situaţii cotidiene care încadrate astfel dobândesc veleităţi de expresivitate plastică şi
monumentalitate, şi nu in ultimul rând se autodefinesc ca efigii definitorii ale unor situaţii
limită a societăţii actuale.
Lucrurile privite dintr-un anumit unghi, altul decât cel obişnuit ne transpun într-o poziţie de
inadvertenţă mai ales la nivelul vizualizări unei picturi, acestea la prima vedere par a fi un joc
cu o simbolistică eficace şi la îndemână, însuşindu-şi o dimensiune bizară, interesantă datorită
realităţii surprinse oarecum “metaforic”.
Teodora Bicescu accentuează potenţialitatea imaginii prin solidificarea momentului; avem
impresia că participăm la realizarea unei pelicule de animaţie. Cele opt clişee transpuse în
pictură dobândesc veleităţi de sine statătoare. Încremenită astfel imaginea acumulează suma
a multiple posibilităţi de abordare, oscilând între relatarea directă şi posibiliatea interpretării,
purtând un stigmat de neutralitate, un sentiment pregnant de aşteptare încărcat de tonalităţi
austere, simplificate, izolate în genere de background-uri albe.
Fixarea obiectivului “sub nivelul solului” şi identificarea unor pasaje pictate dintr-o realitate
care de această dată ni se prezintă, epurată, eliberată de efecte triviale, face trimitere subtilă la
clişee din istoria memoriei imaginii.
C. Costea

„De ce să distrugem trecutul?“

Valentina Iancu in dialog cu pictorita Medi Wechsler Dinu. via. Observatorul Cultural

 

„Poate de asta a vrut Dumnezeu să-mi dea atîţia ani, ca să povestesc lucruri mărunte care n-au fost consemnate“ MWD

foto: Dana Dulgheru

Care sînt primele cuvinte care vă vin în minte cînd vă gîndiţi la moderniştii interbelici?

Erau nebuni şi erau toţi foarte plini de viaţă. Dar eu nu eram de acord cu ei. Nu mi-a plăcut niciodată ce au făcut.

Cu toate astea, aţi trăit printre ei, aţi fost prietenă cu fraţii Brauner, cu Perahim, şi mai tîrziu v-aţi căsătorit cu poetul Ştefan Roll.

Da, eu ieşeam cu ei, dar nu am înţeles niciodată ce făceau, de ce făceau ce făceau. E un protest pe care eu nu l-am aprobat. Nu poţi să distrugi trecutul. Avangarda înseamnă mai departe! N-ai decît să faci ceva atît de aproape de contemporani, încît să-i faci pe ei să se uite spre tine, nu în trecut. Aşa cum noi, încă din burta mamei noastre, începem să repetăm mersul omenirii, fie că mergem pe urmele Evei sau ale lui Adam; dacă am distruge o etapă, ceva din drum, ar ieşi un monstru; ar ieşi un handicapat. De ce să distrugem trecutul? Îl lăsăm în spate şi facem mai bine. În capul meu era că, dacă o să fac pictură cît pot de bine, trebuie să ţin cont că înaintea mea au fost mulţi maeştri. Uite, spre exemplu, apreciez un contemporan şi prieten de-al meu, Max Arnold, poate mai puţin cunoscut. El era interesat să studieze şi să se perfecţioneze în sensul unei arte corecte. Max, din zece acuarele, nouă le distrugea. Pentru că nu-i plăceau! De fiecare dată cînd vedem o acuarelă de-a lui, trebuie să ne gîndim că alte zeci au fost distruse pentru că nu corespundeau.

Şi printre avangardişti au fost cîţiva perfecţionişti. Marcel Iancu, de pildă.

Pe Marcel Iancu eu nu l-am cunoscut, nici pe Iuliu. Pe Marcel Iancu l-am văzut de cîteva ori, înainte să plece definitiv în Israel. Era distins şi diferit de prietenii lui. Am apreciat ce făcea, mai ales proiectele de arhitectură. M-a supărat să văd, acum cîţiva ani, că nu există plăcuţe cu numele arhitectului pe casele făcute de el. Şi e păcat, tinerii nu ştiu că aceste clădiri atît de deosebite din Bucureşti sînt făcute de Marcel Iancu.

Înainte de legionari, nici nu am ştiut că sînt evreică

Iancu a plecat în Israel după Pogromul de la Bucureşti, cumnatul lui, Mishu Goldschläger-Costin a fost asasinat de legionari.

Ştiu de ce a plecat, mulţi au plecat atunci. Lumea s-a schimbat pentru evrei. Nu aveam voie să expunem, nu aveam voie să ieşim din Bucureşti, chiar viaţa noastră era în pericol. Am devenit o enclavă suspectă. M-am dus atunci la o conferinţă a lui Nae Ionescu, la Sala Dalles, şi l-am auzit spunînd: „Jidanii sug sîngele poporului“. Restul am uitat, dar fraza asta… Iar Nae Ionescu era strălucitor de deştept, nu am înţeles de ce a intrat la legionari!

Sînt mulţi intelectuali români care s-au alăturat legionarilor.

Sînt şi mulţi care au luptat împotriva lor. Profesorul Ţiţeică a primit mai departe studenţii evrei şi i-a apărat tot timpul. Sînt şi alţii, pe care eu nu îi ştiu. Dar lumea era răsturnată.

Dumneavoastră ce aţi făcut în perioada guvernării lui Antonescu?

Înainte de legionari, nici nu am ştiut că sînt evreică. Abia cînd m-au dat afară din sindicat şi nu m-au mai lăsat să expun nicăieri am aflat. Dar am avut noroc. Antonescu a dat o lege sau un ordin prin care a interzis deportarea veteranilor de război. Tata luptase în Primul Război Mondial şi aşa familia mea nu a avut probleme grave. Prietenii mei au suferit.

Victor Brauner era genial

Jules Perahim era hăituit de legionari.

Perahim era comunist. Dacă nu ar fi dispărut în anii războiului, nu scăpa. El îi instiga tot timpul pe legionari, era aproape inconştient.

Cei mai mulţi evrei din România s-au asociat comuniştilor. Ca, de altfel, toţi adepţii modernismului, la nivel mondial.

Nu din convingere, din lipsă de opţiuni. Toţi îşi doreau să trăiască liniştiţi, nu să-i omoare hitleriştii. Moderniştii, în general, nu ştiu cît de convinşi erau de politică. Ei erau preocupaţi de arta lor. Îmi amintesc cum se adunau la Lăptăria lui Enache Dinu, tatăl lui Gheorghe (Gheorghe Dinu este numele adevărat al poetului Ştefan Roll). Discutau de toate, dar cel mai mult de artă. A venit odată acolo cunoscutul Grindea de la revista Adam, să-l caute pe lăptarul care vorbeşte franţuzeşte. S-a dus la Gheorghe, şi Gheorghe i-a zis că el nu ştie franceză, dar avea Flammarion în mînă. Şi Grindea a insistat, nedumerit. Atunci Gheorghe i-a zis: „Eu nu citesc. Eu număr virgulele“. Adevăratul suprarealist. Sînt multe întîmplări. Trebuie să citeşti Născut în ’02 a lui Saşa Pană. Acolo sînt povestite multe lucruri amuzante despre viaţa lor. Lui Gheorghe nu i-a plăcut cartea, pentru că i-a băgat printre modernişti pe cei numiţi „familie germană“. Ce era o familie germană? Cei bogaţi, cu case mari, cu haine scumpe.

I-aţi cunoscut şi pe fraţii Brauner.

Da, am fost prietenă cu toată familia Brauner. M-aş fi căsătorit cu Tedi, dar era mai mic decît mine şi nu se cădea. Deşi mama lui, o femeie extraordinară, pe care am adorat-o, şi-ar fi dorit mult. Cînd l-am cunoscut, mi-a zis că a terminat arhitectura. Ori eu nu ştiam că exista un curs unde se intra cu 4 clase de liceu şi se făceau 2-3 ani. Ieşi ajutor de arhitect. Normal că l-am socotit de altă vîrstă. Dar poate e mai bine aşa, amîndoi am fost împliniţi.

Şi Victor?

Victor Brauner era genial. L-am întîlnit la Balcic şi foarte puţin în Bucureşti. Apoi a plecat la Paris.

Ce s-a întîmplat după război?

Comunismul a schimbat tot. Cei mai mulţi au plecat treptat din ţară, aici nu se mai puteau exprima liber şi nu s-au putut acomoda. Arta oficială cerea altceva. E bine că faceţi această expoziţie. A fost o lume frumoasă, care trebuie cunoscută. Găsesc că e foarte important pentru noi să cunoaştem viaţa şi opera oamenilor mari. Avem multe de învăţat de la ei.

 

Interstellar Static/ vineri, 21h00

Davide Bertocchi & Samon Takahashi
Interstellar Static
………………………….

invited by: Ruxandra Balaci
………………………….

03.12.2010 – 03.02.2011
vernisaj / opening: vineri/ Friday, 03.12, 21h00 – 00h00
+ Davide Bertocchi’s top100 project presentation and DJ set by Samon Takahashi

………………………….

 

UTOPIA OF EXOTIC

 

09 decembrie 2010 – 27 februarie 2011

UTOPIA OF EXOTIC

Deschidere oficiala: 09 Decembrie 2010, 19:00

Curator: Andrei Craciun

Participanti: Kristoffer Ardena (ES/PH), Tania Bruguera (CU), Lado Darakhvelidze (GE / NL), gold extra (A), Hong-An Truong (US), Yoshinori Niwa (JP), Saviana Stanescu (RO/US)

Subiectului exotic, oricare ar fi acesta, i se atribuie din start doua calitati esentiale, si anume distanta mare fata de entitatea analitica si caracteristicile formale neobisnuite/ciudate pentru aceasta. Dar ceea ce este cu cat mai departe de un analist devine din ce in ce mai putin demn de a fi cunoscut. Propunerea cunoasterii se substituie propunerii indiferentei si superficialului de a fi cunoscut. Cand vorbim despre state-natiuni-societati putem afirma lejer ca, urmarind cu naivitate un sistem utopic de valori, ai putea trage concluzia ca exotismul implica un tip de reciprocitate intre subiect si analist. Undeva se stabileste o conexiune vaga intre cel ce determina ceea ce este si cel ce este determinat. Dar totusi societatea occidentala si-a asumat statutul de analist absolut. De aici modalitatea de raportare la spatiul aparent exotic isi modifica parametrii de evaluare… Astfel spatiul exotic, de-a lungul istoriei, a fost un spatiu al experimentelor sociale, economice, politice, generate de idei si ideologii utopice. Ipoteza potentialului de metamorfoza a spatiului non-vestic intr-un paradis social a fost desfintata de istoria secolului 20 cu argumente violente si traumatizante. Utopia, fie ea un concept, o idee, o aparenta sau o realitate poate fi privita astfel: exoticul poate fi tratat ca subiect utopic tocmai datorita lipsei unei reciprocitati in relatia dintre analist si subiect. in acest sens Utopia of Exotic , o incursiune a ceea ce inseamna astazi cumulul celor doi termeni, exploreaza aspectele economice, sociale si politice a ceea ce societatea vestica considera taram, cultura exotica, incercand sa evidentieze caracterul utopic al termenului exotic. (Extras din Utopia of Exotic de Andrei Craciun, din publicatia cu acelasi titlu).

Publicatie: “Utopia of Exotic” cu texte de Anne Alexander, Tania Bruguera, Andrei Craciun, Walter Mignolo, Saviana Stanescu. Editata de PAVILION – journal of politics and culture, Engleza/Romana, 80 pagini, A/N, 14,8 x 21,0 cm, softcover, 4 EURO / 12 RON